DESPRE  PRODUCATOR  I PRODUSE APICOLE  I BULETINE DE ANALIZA  I CONTACT

PRODUSE APICOLE

MIEREA DE ALBINE
POLENUL POLIFLOR

PROPOLISUL

 MIEREA DE ALBINE

I. DESPRE MIEREA DE ALBINE 

Este o solutie apoasa bogata in substante zaharoase - pana la 80% - reprezentate indeosebi de glucoza si fructoza ce provin din nectarul floral, extrafloral si alte surse, recoltate de albine si depozitate in faguri.  Albinele transforma nectarul din flori in miere prin adaugarea unor enzime, astfel ca mierea contine proteine, materii albuminoide, minerale, vitamine, antibiotice naturale, hormoni, polen.

Mierea este o substanta vie si direct asimilabila de organismul uman, de aceea nu poate fi egalata de nici un produs farmaceuutic sintetic.

II. CRISTALIZAREA SAU GRANULAREA MIERII

Cristalizarea mierii este un proces natural, care nu modifica proprietatile biologice si medicinale ale produsului. Mierea care a cristalizat poate fi fluidizata daca se va trece intr-un vas care se pune intr-o baie de apa fierbinte, in nici un caz pe foc. Temperatura necesara pentru solubilizarea completa a mierii cristalizate este de 35-45 grade Celsius. 

III. MIEREA - ALIMENT SI MEDICAMENT

Mierea este un aliment cu proprietati medicamentoase recunoscute si trebuie consumata regulat de batrani, copii, sportivi, oameni care lucreaza noaptea.  Poate fi folosita fie ca aliment energizant, in cazurile de surmenaj, oboseala, neurastenie, boli de inima, fie ca laxativ sau indulcitor natural etc. Cei care sufera de insomnii, daca iau seara la culcare 2 linguri de miere intr-un pahar de ceai cald de tei, dorm un somn linistit.

In bolile de ficat, mierea este recomandata intrucat mareste proportia de glicogen, fortificand organismul impotriva infectiilor. Este recomandata chiar si in diabetul incipient, insa in cantitati foarte mici, inlocuind zaharul folosit in alimentatia curenta.

IV. PASTRAREA MIERII

Mierea nu se pastreaza decat in ambalaje perfect spalate si uscate din sticla, plastic sau aluminiu. Spalati vasele inainte de a pune miere in ele, chiar daca inainte au continut tot miere. Temperatura optima de pastrare este intre 10 si 20 grade Celsius.

TIPURI DE MIERE

MIEREA DE SALCAM

Mierea de salcam are un gust placut, dulce, este perfect fluida, vascoasa. Contine in medie 41,73% fructoza, 34,8 % glucoza si 10 % zaharoza si maltoza. Are pH = 4,0 si nu cristalizeaza decat dupa 1,5 - 2 ani si niciodata total. 

MIEREA DE TEI

Este una dintre cele mai bune si mai apreciate sorturi de miere, bogata in vitamine, mai ales vitamina B1 (thiamina) si aminoacizi.  Culoarea mierii de tei este deschisa, batand usor in galben cateodata chiar cu reflexe verzui.  Are calitati linistitoare fiind indicata in afectiunile sistemului nervos si in insomnii.

MIEREA DE FLOAREA SOARELUI

Energizanta si foarte sanatoasa, cu un continut mare de glucoza, ceea ce face ca cristalizarea sa se declanseze mult mai repede fata de celelalte sorturi de miere. 

MIEREA POLIFLORA

Provine din nectarul florilor de primavara sau de la parti ale unor plante cum ar fi porumbul, secara, mazarichea sau arbori (mar, prun, nuc, tei, plop, stejar, artar, frasin, mesteacan etc.), unde se afla glande nectarifere asemanatoare cu cele din interiorul florilor. Mierea poliflora are o greutate specifica mai mare ca mierea obisnuita, iar culoarea sa este putin mai inchisa, continand zaharuri si saruri minerale in proportii mari.

POLENUL POLIFLOR

I. PROVENIENTA, ASPECT, PASTRARE

Polenul este un produs 100% natural. Albinele il colecteaza din flori, sub forma de ghemotoace impregnate cu miere (transportul de face in niste saculeti de pe picioare, vezi imaginea alaturata).  Polenul provine de la o multitudine de flori, de aceea are culori variate, de la alb la negru, predominant fiind cel galben, portocaliu si brun. Polenul bine uscat nu trebuie sa depaseasca 8% umiditate.

Se pastreaza o lunga perioada de timp, daca este pastrat in pungi de plastic, sticle de plastic, vase de sticla, bine inchise, la loc ferit de umezeala si caldura excesiva.

II. COMPOZITIE

Polenul contine toate principiile active care stau la baza alimentatiei si vietii, sub o forma concentrata. El contine proteine, toti aminoacizii esentiali, glucide, minerale, vitamine, enzime, hormoni, grasimi, de aceea i se spune un aliment-medicament miraculos. De exemplu: 100 gr. de polen (6 linguri) contin o cantitate de aminoacizi cat 7 oua sau 1 kg. de carne. Polenul contine peste 150 de substante active, de aceea are o multitudine de efecte fito-terapeutice. Contine urmatoarele vitamine: C, D, D1, D2, A, E, PP, B1, B2, B5, B6 si urmatoarele minerale: Calciu, Fier, Magneziu, Potasiu, Fosfor, Iod, Zinc, Cupru. Contine antibiotice naturale.

III. CALITATEA POLENULUI

IV. POLENUL IN ALIMENTATIE SI TRATAMENTE

S-au obtinut rezultate deosebite in tratarea anemiei (creste hemoglobina), in tulburari si boli digestive si intestinale, in boli hepatice, in carente proteice, vitaminice si minerale, in nevroze, depresii psihice, neurastenie, afectiuni ale prostatei, diabet, impotenta, alergii.
Polenul reda pofta de mancare, echilibreaza starea generala, este un bun remediu pentru copiii bolnaviciosi, deficienti mental, intarziati in crestere.
Polenul detine efectele terapeutice ale plantei de la care provine. De exemplu: polenul de salcam este calmant, cel de mac inlatura tusea, de papadie - remediaza afectiunile hepatice. Copiii care folosesc polenul cu miere in alimentatie sunt mai sanatosi si nu mai prezinta un interes deosebit pentru dulciurile rafinate si impure din magazine.
Deoarece polenul este un puternic detoxifiant, el poate produce la unele persoane reactii neplacute: la inceput arsuri la stomac, crampe abdominale, efecte laxative, care arata actiunea de purificare a organismului, dar acestea dispar dupa ce organismul se obisnuieste cu el. Exista totusi, foarte rar, si persoane care reactioneaza alergic la praful de polen sau la consumarea lui. In aceste situatii se renunta la consumarea lui si se cere sfatul medicului.

V. CONSUMAREA POLENULUI

PROPOLISUL